Nicio slujbă nu-i uşoară

Considerat o revelaţie în momentul publicării, romanul explorează, printre altele, traumele emoţionale pe care le poate provoca munca într-un sistem capitalist hiperconsumerist. Protagonista se duce la o agenţie de ocupare a forţei de muncă, în căutarea unei slujbe care să o solicite cât mai puţin posibil. E trimisă într-o clădire unde urmăreşte înregistrările cu camera ascunsă făcute unui scriitor bănuit că tăinuieşte mărfuri de contrabandă. Dar să ţii sub observaţie pe cineva ore întregi fără să te ia somnul nu e treabă uşoară. În plus, femeia începe să se întrebe cum a ajuns în această situaţie. Pe măsură ce se mută de la o slujbă la alta, descoperă că nu caută tocmai serviciul cel mai uşor, ci ceva mult mai important.