Minunata calatorie a lui Nils Holgersson prin Suedia

Simti ca il paraseste curajul. Se temu ca nu cumva vreun hot sa nu se fi strecurat in casa. Nu indraznea sa se clinteasca; privea nemiscat la oglinda.

Astepta ca hotul sa se arate; deodata se intreba ce insemna acea umbra neagra care cadea pe marginea lazii. Privea, privea si nu putea sa-si creada ochilor. Dar putin cate putin, ceea ce la inceput nu fusese decat o umbra, se lamuri si in curand isi dadu seama ca este realitate. Era nici mai mult nici mai putin decat un pitic, asezat calare pe marginea lazii.

Bineinteles, baiatul auzise de multe ori vorbindu-se de pitici, insa niciodata nu se gandise ca ei pot fi asa de mici. acesta nu era mai mare de o palma. Era zbarcit la fata, fara barba si purta o haina neagra foarte lunga, pantaloni scurti si o palarie neagra cu borurile mari.