Meniu
Cos de Cumparaturi
A inceput scoala! Venim in sprijinul dumneavoastra cu manuale si auxiliare scolare la preturi accesibile - actualizari zilnice!

Sotia Paznicului de Far

Sotia Paznicului de Far
-20 %
Sotia Paznicului de Far
Disponibilitate: La Cerere
Timpul de livrare difera in functie de furnizor si poate fi mai mare de 24-48 de ore, dar in general comenzile se livreaza rapid. Apelati pentru informatii!
33,60 Lei
42,00 Lei
    Rasfoieste...
  • Cod: 978-606-779-504-2
  • Colectie: Raftul Denisei
  • Aparitie: Februarie 2020
  • Nr. pagini: 392
Metode de Livrare
Bucuresti - 9 Lei (Curier Rapid)
Provincie - 16 Lei (Curier Rapid)

Ridicare din Magazin (Bucuresti) -> Locatie
Livrarea este GRATUITA pentru comenzi in valoare de minim 250 Lei!
Nu efectuam livrari in afara teritoriului Romaniei.
Detalii aici...
Despre Editura Humanitas Fiction
Despre Editura Humanitas Fiction
Fondata in 1990 de Gabriel Liiceanu, Editura Humanitas a devenit in decurs de douazeci de ani Grupul Humanitas, un holding cultural care reuneste firme independente juridic, insa avand evidente legaturi intre ele - Editura Humanitas, Editura Humanitas Fiction, Societatea de difuzare Librariile Humanitas.
Editura Humanitas Fiction, initial un departament al Editurii Humanitas, a devenit o companie de sine statatoare in august 2007 si este dedicata literaturii straine. Humanitas Fiction a pornit la drum cu portofoliul bogat al colectiei ,,Raftul Denisei"- prima si singura colectie personalizata din Romania, o colectie de literatura moderna si contemporana -, la care s-au adaugat, de-a lungul anilor, mai multe serii de autor.
Sotia Paznicului de Far invoca iubirea, pierderea si acceptarea, avand in fundal natura salbatica si misterioasa a Australiei.
Unde sa fugi cand trecutul pe care il credeai uitat te prinde din urma? Unde sa-ti afli refugiul in fata unui prezent coplesitor? Mary Manson, sotia paznicului de far, si fiul ei Tom cauta raspunsuri, fiecare in felul sau. Si le gasesc la capatul lumii: pe mica insula Bruny din sudul Tasmaniei si in Antarctica. THinutul maturat de vanturi si intinderea alba a gheturilor vesnice, pustie si elementara, sunt personaje cu drepturi depline in povestea tesuta de Karen Viggers. Citind-o, simti cum te desprinzi de cotidian si respiri alt aer, al unor locuri unde lucrurile si sentimentele capata alta valoare, unde te poti regasi, patrunzand intregul sens al intamplarilor si al personajelor.
-----
Prolog
Se afla in bucatarie cand s-a auzit o bataie puternica in usa,
care a patruns in hol, s-a izbit de podea, de cuierul pentru palarii
si a ricosat prin usile culisante. Ea stergea masa, era in alta lume,
isi amintea de vremurile cand hoinarea pe plajele salbatice de pe
Insula Bruny.
Bataia in usa o readuse brusc in prezent. Adauga cincizeci de
ani trupului ei, ii aduse aminte ca e batrana. Tresari, mana ii zvacni
si trimise o ploaie de firimituri pe jos. De la un timp, putini erau
cei care veneau la ea pe neanuntate.
Apuca bastonul si travezrsa holul, tarsaindu-si picioarele. Prin
geamul jivrat, zari o silueta, cineva in cautare de donatii, fara
indoiala. Trase zavorul si deschise usa.
In fata ei statea un batran imbracat intr-un costum albastru
inchis, cu cravata stramba la gat. Avea o fata aspra si, o clipa, crezu
ca il cunoaste, poate de la popicarie. Sau de la biserica lui Jan. Ori
poate de la magazinul caritabil. Doar ca, la varsta lor, toti aratau
cam la fel. Nu-i deosebeau decat amanuntele referitoare la starea
fiecaruia.
-- Pot sa va fiu de folos il intreba.
Batranul se lasa de pe un picior pe altul si ceva in felul cum
inclina capul si isi netezi parul cu mana ii atrase atentia. Apuca
strans clanta si se sprijini de ea, cu rasuflarea taiata, cu inima ba-
tand sa-i sparga pieptul.
Ce-l apucase sa apara taman aici, unde nu era bine-venit? Si de
ce venise? Isi atintise asupra ei ochii de un albastru spalacit, cu
aceeasi expresie intensa, nealterata de trecerea timpului. Scapa
bastonul din mana si dadu sa se retraga.
-- Mary!
Avea o voce haraita. Imbatranita si uzata, la fel ca el. Intinse
mana spre ea, dar ea era mult prea tulburata ca sa-l dea deoparte.
Chiar isi inchipuia ca i-ar putea fi de ajutor Un trup hodorogit
incercand sa-l sprijine pe un altul. I privi cu asprime si simti iar
cat de tare ii batea inima de spaima. Niciodata nu-i mai batuse
asa de tare. Doctorul o avertizase sa evite astfel de socuri. Orice
surpriza puternica putea fi ultima din viata ei.
Desi nu-l incurajase prin nici un gest, batranul ii puse mana
pe umar si o impinse in casa. Ea era prea tulburata si speriata ca
sa protesteze. Faptul ca se afla atat de aproape de ea o inspai-
manta. Omul mirosea a batranete. Un miros acru. Mirosul greu
al hainelor spalate prea rar. Rasuflarea lui avea un iz iute. Nu miro-
sea asa cand il vazuse ultima data; la vremea aceea raspandea o
aroma de nucsoara si cuisoare.
Facu un semn cu barbia, el intelese si o lua impreuna cu ea pe
hol. In bucatarie trase un scaun si o aseza pe el. Apoi se aseza in
fata ei si o cerceta din privire.
Daca l-ar fi intalnit pe strada nu l-ar fi recunoscut. Dar, la drept
vorbind, cine s-ar fi uitat la ea si ar fi stiut ca e Mary Manson?
Intr-adevar, n-a fost niciodata draguta in sensul unanim acceptat,
adica delicata, cu pielea alba. In schimb fusese plina de vioiciune
si atragatoare. Avea un trup puternic, tare si musculos. Putea
face lucruri care nu le veneau la indemana altor fete, de pilda sa
ridice baloturi de fan si sa mulga vaci. Simtea cum ii curge viata
prin vine, un sentiment caruia ii ducea si acum dorul. Obosita, se
sprijini de masa, amintindu-si cum era in tinerete. Barbatul
acesta o cunoscuse in vremurile de atunci.
Inca isi mai tinea ochii atintiti asupra ei, incercand sa-i pa-
trunda cu privirea in suflet. Dar ea nu-l lasa. Gandurile nu-i mai
puteau fi iscodite de el. Privind in urma, blestema slabiciunea
care o adusese in situatia de acum. Tocmai ea, care se mandrea
ca e asa de puternica.
-- Ce vrei? il intreba strangand din buze.
O privi impasibil si isi netezi din nou parul carun si rar -- un gest
care ii aduse in minte ziua cand il vazuse prima oara. Isi descheie
haina, scoase un plic alb si il puse pe masa. Lui Mary incepu sa i
se zbata inima in piept.
-- Ce-i asta?
Degetele ii tremurau de spaima, inima ii batea neregulat. Se
uitau amandoi la plicul pe jumatate acoperit de mana lui asprita.
-- Stii ce e, Mary, spuse cu voce abia auzita, apoi se apleca in
fata si o privi in ochi. Vreau sa i-o dai.
Mary se apuca cu mainile de marginea mesei, caznindu-se sa
se ridice.
-- Ba n-am sa i-o dau. Mai bine sa nu stie.
Batranul rase fara voiosie.
-- Momentul il alegi singura, Mary. Dar pe mine nu ma poti
da la o parte. Exist. As fi putut face mult rau. Se ridica si impinse
scaunul in spate.
Scrisoarea ramase pe masa.
-- Am s-o arunc la gunoi, zise ea. Am sa-i dau foc.
Batranul zambi vag.
-- Ba nu, Mary. Prea multa vreme au mers lucrurile dupa voia
ta. Acum mi-a venit si mie randul. Trebuie s-o faci, pentru mine.
Se indrepta schiopatand spre usile glisante si, ajuns in prag, in-
toarse capul.
Cu toate ca era speriata, privirea lui o misca: vazu in ochii lui
tot ce nu fusese implinit, tot ce nu fusese rostit.
Vasazica asta a fost. S-a sfarsit.
-- Ramai cu bine, Mary.
Ea asculta pasii inegali indepartandu-se pe hol.
-- Nu ma pune sa fac asa ceva, striga in urma lui.
Auzi usa de la intrare trantindu-se si isi dadu seama ca el plecase.
Librarie.co foloseste cookies (doar minimul necesar pentru functionarea normala a site-ului si pentru comenzile plasate). Detalii aici