Gainusa care voia sa zboare

Viața la fermă are regulile ei și fiecare zi seamănă cu alta. Dintr-o cușcă mică, Muguraș privește păsările care umblă în voie prin poiată. Tânjește după libertate, dar cea mai mare dorință a ei este să-i fie lăsat măcar un ou și să aibă și ea un puișor.

Într-o zi visele ei devin atât de puternice, încât sparg cușca din care nu mai ieșise niciodată.

Și atunci începe drumul lui Muguraș prin lume: stă sub salcâmul care a ajutat-o să nu-și piardă speranța, își face un prieten și are de înfruntat bunele și relele care vin odată cu îndrăzneala de a-și trăi propria viață.

Opinii editoriale:

„Hwang a creat o alegorie antropomorfă care trimite la prejudecăți, sacrificiu și recunoașterea destinului, o fabulă care adduce aminte de Pânza Charlottei și de Pescărușul lui Livingstone. Povestea lui Hwang despre Muguraș vorbește și despre familie și dragoste, curaj și pierdere, și despre revolta împotriva conformismului orb.”  (Kirkus Reviews)

Citate care ar putea să-ți placă:

— Mugurele este mama florilor, explică găinușa. Respiră, îndură vântul și ploaia, păstrează cu grijă lumina razelor de soare și crește flori albe, strălucitoare. Dacă nu ar fi mugurii, copacii nu ar putea trăi, nu ar exista. Mugurii sunt o minune pentru viață, nu-i așa?

— Zici că te cheamă Muguraș. E un nume care ți se potrivește, spuse rățoiul.

Muguraș era încântată. Îi bătea inima de fericire știind că are un prieten care o striga pe acest nume. Își dădu seama că nu ar fi trebuit să-i reproșeze nimic prietenului ei, că ar fi trebuit să-i accepte chiar și hărmălaia din timpul nopții. Doar era prietenul ei!

Chiar dacă nu arătăm la fel și nu ne putem înțelege unul pe celălalt, totuși putem ține unul la altul, fiecare în felul lui. Te respect...

Momentele importante din viață nu durează o veșnicie. Muguraș știa foarte bine acest lucru și voia să păstreze fiecare amănunt în memoria ei. În curând aveau să-i rămână doar amintirile.