Pesteri si grote din Romania

Introducere

Ce a reprezentat speologia pentru mine? Cred ca singuratatea

alergatorului de cursa lunga; suporterii te asalteaza cu Ovatii, iar

curiosii cu intrebari. Putini sunt aceia care inteleg cu adevarat si

apoi se indragostesc si ei de aceasta minunata stiinta. Da, stiinta, in

primul rand, pentru ca aceasta nobila pasiune cumuleaza cunostinte

dintr-o multitudine de domenii: geologie, biologie, climatologie,

hidrologie, chimie, arheologie s.a. Totul adaugat unei bune

pregatiri sportive si tehnice, obtinute prin intense antrenamente de

alpinism si chiar de scufundari subacvatice. Enumerarea de mai sus

cred ca a spus destul despre vastitatea campului informational pe

care il ofera speologia. Dar clipele in care, invaluit in intunericul

catifelat al unei grote si insotit de clipocitul insinuant al apei,

privesti cizma ce calca pe podeaua calcitica -- primele urme ale

unui om aici, in domeniul subterrian, domeniul spiridusilor si

balaurilor, al intunericului sfasiat de albul formatiunilor calcitice --

sunt unice pentru un speolog. Asa cum Neil Armstrong a fost

primul om care a pasit pe solul selenar, tot asa si speologul poate fi

primul om ce deschide cararea catre interiorul planetei, catre

misterele ei inca nedezlegate. Atunci cand esti singur intr-o galerie

stramta si meandrata, cu podea argiloasa, unde esti nevoit sa te

tarasti, simti mirosul specific al pesterii -- un amestec de piatra

umeda, argila si guano --- si auzi, ca loviturile infundate ale unui

ciocan, bataile inimii care ar dori sa iasa din ascunzatoarea ei si sa

ti-o ia inainte prin tunelul intunecat. Acel ceva, ce se afla in fata ta,

(e atrage aproape hipnotic. Nu ai timp sa iti pui intrebari: de ce?

pana unde?cum? Actionezi parca in transa, vrajit de noutatea

tuturor stimulilor exteriori si de emotia ce te invadeaza. Nu te

gandesti nici la greutatea, sigur mai mare, a drumului de

intoarcere, atunci cand tehnicile valabile la inaintare vor. fi

inlocuite cu cele de retragere. Intoarcerea catre lumina devine mai

putin interesanta. Porti deja in suflet bucuria celor vazute, iar

gandul tau a ramas acolo, in punctul terminus al explorarii si

incearca sa-l depaseasca, trecandu-l prin planul imaginar.

Intrebarea pe care mi-am pus-o in nenumarate randuri este

daca speologii isi doresc sa descopere tainele ascunse in cartea de

calcar a naturii, in templele ci subterane -- sau, altfel, trecand

probele severe ale explorarii, se redescopera pe ei si scoate astfel la

iveala adevaratele potentiale umane, cunoscandu-se mai bine. In

situatiile limita care apar in calea exploratorului, acesta isi da

seama de insingurarea si micimea sa, insa si de forta pe care o

opune in fata uriasului munte, si -- de ce nu? -- chiar a Universului.

Astfel se capata incredere in sine si in fortele proprii. Poti si stii ca

poti. Este foarte important acest lucru. Pentru ca, daca forta divina

se afla in tot si in toate, un picur inseamna ca se afla si in tine, iar

atunci cand rezonezi cu divinul, constiinta ta se intremeaza. Vei

primi energii nebanuite, iar piedicile se vor spulbera. In calea ta

ramane doar misterul...

Autorul