Meniu
Cos de Cumparaturi

Un artist al lumii trecatoare (Ed. 2017)

Un artist al lumii trecatoare (Ed. 2017)
-20 %
Despre Editura Polirom
Despre Editura Polirom
Peste 7800 titluri publicate pana in prezent. Peste 13 milioane de volume tiparite.
Titlurile editate de Polirom apar in peste 60 de serii si colectii, dintre care amintim: Plural, Biblioteca Ioan Petru Culianu, Historia, Biblioteca Polirom, Biblioteca medievala, Collegium, Ego. Proza, Traditia crestina, Hexagon etc.
Un artist al lumii trecatoare (Ed. 2017)
Premiul Nobel pentru Literatura 2017
Editura Polirom Kazuo Ishiguro
Disponibilitate: La Comanda
Se consulta stocul depozitului nostru. In cazul in care nu avem produsele in stoc, vom face tot posibilul sa le aducem la comanda.
27,96 Lei
34,95 Lei
  • Cod: 978-973-46-7171-7 POLIROM
  • Colectie: BIBLIOTECA POLIROM
  • Aparitie: Decembrie 2017
  • Nr. pagini: 240
Gata Cumparaturile?
Adaugati produsele dorite in Cos, apoi apasati butonul Finalizare Comanda sau Cos de Cumparaturi (dreapta-sus) si completati toate informatiile necesare in pagina de comanda, nu este nevoie sa faceti cont inainte, toti pasii necesari finalizarii comenzii sunt in acea pagina.
Livrare
Bucuresti - 9 Lei (Curier Rapid)
Provincie - 16 Lei (Curier Rapid)
GRATUIT pt. comenzi de minim 250 Lei!

Ridicare din Magazin -> Locatie
Detalii complete aici...

de Kazuo Ishiguro

Descrierea editurii:

Traducere din limba engleza de Rodica Stefan

Premiul Nobel pentru Literatura 2017

In anul 1986, romanul a fost distins cu prestigiosul premiu Whitbread si a fost nominalizat la Booker Prize.

Aflat la virsta senectutii, pictorul si profesorul de arta Ono Masuji porneste intr-o odisee de recuperare a biografiei personale si artistice, silit de schimbarile radicale dintr-o Japonie abia iesita din ruinele celui de-al Doilea Razboi Mondial care incearca sa-si exorcizeze trecutul militarist si sa-si construiasca un alt fel de viitor. Pictor manufacturier, artist al lumii trecatoare, al figurilor melancolice de gheisa, apoi maestru influent si artist militant integrat propagandei expansioniste, Ono Masuji se vede acum cazut in dizgratie, respins de generatia postbelica dornica sa rupa cu trecutul indezirabil. Scris intr-un stil limpede, dar plin de subtilitate, alcatuit din tonuri calme si delicate, Un artist al lumii trecatoare este un roman despre maestri si discipoli, parinti si copii, principii si tradari.

,,Unul dintre cele mai bune romane ale anilor '80." (Malcolm Bradbury)

,,Un exemplu de rafinament si precizie... Pe masura ce povestea se desfasoara, cititorul devine prizonierul lumii pe cale de disparitie a artistului, invatind sa-i admire structura splendid elaborata." (The Los Angeles Times)

,,Un artist al lumii trecatoare reuseste sa transpuna cu un acut simt al realitatii virtutile istoriei personale a unui batrin artist..." (The Daily Telegraph)

,,O opera de arta de o eleganta sobra, subtila si concisa." (The Sunday Times)


Extras din carte:

"...saptamana de dinaintea vizitei sale, sigur veti intelege cum

de a fost posibil sa am atat de putina intelegere pentru

eforturile lui de a se lepada de orice raspundere. Pentru ca

vizita lui Shintaro avusese loc la doar cateva zile dupa intal-

nirea de mz'az'1 a lui Noriko.


Tratativele in jurul posibilei casatorii a lui Noriko cu

Taro Saito avansasera cu destul succes in cursul toamnei

trecute. In octombrie a avut loc schimbul de fotografii si

ulterior am primit prin domnul Kyo, mijlocitorul nostru,

instiintarea ca tanarul era dornic de o intrevedere cu Noriko.

Fireste, Noriko se purta ca si cum considera chestiunea inca

in suspensie, dar la acel moment era evident ca fiica mea,

care implinise deja douazeci si sase de ani, nu putea trece

asa usor peste o partida ca Taro Saito.


Asadar, l-am informat pe domnul Kyo ca eram dispusi

sa participam la miai si, in cele din urma, am convenit sa

ne intalnim intr-o zi de noiembrie, in hotelul Kasuga Park.

Sunteti, cred, de acord ca hotelul Kasuga Park are azi un

aer cam vulgar, asa ca n-am fost prea incantat de alegere.

Domnul Kyo imi daduse insa asigurari ca ni se va rezerva

un salon privat. Sugerase apoi ca familia Saito aprecia foarte

mult mancarea de acolo, asa ca in final mi-am dat consim-

tamantul, desi fara entuziasm.


Domnul Kyo facu in continuare observatia ca intalnirea

de miai se bucura de o puternica reprezentare din partea

familiei posibilului ginere - fratele lui mai mic isi exprimase

intentia de a fi si el de fata, alaturi de parinti. Mi-a dat de

inteles ca era indicat sa invitam si noi inca o ruda sau o

prietena apropiata pentru a o sustine pe Noriko. Insa in

lipsa lui Setsuko, aflata departe de noi, nu aveam la cine sa

apelam pentru a-l invita sa participe la o astfel de ocazie.

S-ar putea ca sentimentul ca urma sa fim intr-un usor dez-

avantaj, adaugat la neplacerea legata de locul de desfasurare,

s-o fi facut pe Noriko sa se simta mai tensionata decat ar

fi fost in mod normal la gandul acestei intalniri. In orice

caz, saptamanile de dinainte de miai au fost dificile.


Se intampla deseori sa vina acasa de la serviciu si sa faca

imediat o remarca de genul ,,Ce-ai facut toata ziua acasa,

tata? Presupun ca ai lenevit, ca de obicei". Departe de ,,a

lenevi", eram de fapt foarte activ in stradaniile mele de a

asigura o incheiere fericita a tratativelor de casatorie. Dar

pentru ca in acele zile mi s-a parut mai important sa nu o

tulbur cu amanuntele legate de pregatiri, ii vorbeam destul

de vag despre ce facusem peste zi, lasand-o astfel sa-si con-

tinue insinuarile. Privind in urma, imi dau seama ca s-ar

putea ca lipsa unei discutii deschise despre anumite lucruri

sa o fi nelinistit si mai mult pe Noriko si ca, printr-o

abordare mai sincera din partea mea, as fi evitat multe din

schimburile nefericite de replici care au avut loc intre noi

in toata acea perioada.


Imi rasare in amintire mai ales o dupa-amiaza in care

Noriko a sosit acasa in timp ce eu altoiam niste tufe in

gradina. Inainte sa dispara in casa, ma salutase din veranda

intr-un mod cat se poate de cuviincios. Cateva minute mai

tarziu, cand stateam in veranda si contemplam gradina,

savurand efectul muncii mele, Noriko, imbracata acum in

chimonou, aduse ceaiul. Puse tava jos, intre noi, si se aseza.

Era, dupa cate imi amintesc, una dintre ultimele dupa-amieze

splendide de toamna de care ne-am bucurat anul trecut si

o lumina blanda cadea peste frunzis. Urmarindu-mi pri-

virea, Noriko imi spuse:..."

Librarie.co foloseste cookies (doar minimul necesar pentru functionarea normala a site-ului si pentru comenzile plasate). Detalii aici