Livrare

Bucuresti - 8 Lei (24-48 ore)
GRATUIT de la 200 Lei

Unele loc. din jud. Ilfov - 8 Lei (24-48 ore)
Lista localitatilor aici...
GRATUIT de la 200 Lei

Provincie - 12 Lei (24-48 ore)
GRATUIT de la 250 Lei

SAU

Ridicare din depozitul nostru (Bucuresti)
Harta catre locatie aici

*La depozit veti beneficia de REDUCERE 20% pentru toate produsele care au reducere mai mica de 20% pe site, cu exceptia editurii C.H. Beck (10%) si Express Publishing (7%).
**Stocul depozitului nu este legat de site.

Detalii complete aici...

21,56 Lei 26,95 Lei
Discount 20%
Disponibila in limita stocului
(depozitului nostru sau al furnizorului)
Autor(i): John Fowles
Editura: Polirom
Colectia: TOP 10 PLUS
Aparitie: Februarie 2017
Coperta: normala
Nr. pagini: 616
Cod: 7002-4 POLIROM
Vezi mai multe detalii...

OMIDA (EDITIA DE BUZUNAR)

de John Fowles

Extras din carte:

"Ayscough isi soarbe licoarea medicinala (bere

amestecata cu absint - amintit mai devreme

masura profilactica impotriva vrajitoarelor si

a Diavolului), iar Jones mananca jos, in beci,

intr-o liniste de care se bucura pentru prima

oara in viata - insa fara avantajul alcoolului,

lucru de care nu se mai bucura. Dispretul gro-

solan sovinist al avocatului pentru martorul sau

este jignitor, insa sta la baza tuturor atacurilor

ironice si de fapt nu prea are tangenta cu ori-

ginea velsa a bietului Jones. Dincolo de o anu-

mita limita si in ciuda unui respect ridicol si a

unei slugarnicii fata de titluri si ranguri, soci-

etatea era la vremea aceea destul de fluida; cu

un dram de noroc si oarecare talent, oameni

provenind din medii extrem de umile se puteau

ridica si ajunge distinsi prelati, carturari la

Oxford sau Cambridge, asa cum era domnul

Saunderson, fiul unui modest functionar insar-

cinat cu incasarea accizelor, negustori prosperi,

oameni ai legii, cum era Ayscough (fiul cel mai

mic al unui vicar din nord, sarac lipit paman-

tului), filosofi si inca multe altele. Totusi, sub

aceasta limita, societatea era considerata sta-

tica. Era lipsita de sperante: in ochii celor de

deasupra, soarta ii era fixata in ziua nasterii.


Lucrul cel mai pretuit de societatea engleza

la vremea aceea nu ajuta catusi de putin la

infrangerea rigiditatii acestei limite inexorabile.

Se manifesta printr-o preamarire, daca nu chiar

idolatrie a proprietatii. Un englez conventional

al vremii ar fi putut sustine ca pavaza nationala

era reprezentata de biserica anglicana; insa

adevarata religie a tarii se afla in afara ziduri-

lor acestei institutii apatice. Era mai degraba

invesmantata intr-un respect profund fata de

dreptul de proprietate; iar el constituia liantul

tuturor claselor, cu exceptia celor de jos, dic-

tandu-le mult din comportament, pareri si

gandire. Schismaticii puteau fi impiedicati sa

candideze la pozitii oficiale (de care profitau,

devenind adesea conducatori de corporatii si

negot); proprietatea lor era la fel de inviolabila

ca a oricui. In ciuda doctrinei, tot mai multi

erau gata sa tolereze biserica anglicana cu con-

ditia ca ea sa protejeze acest drept - si sa-i tina

de asemenea in frau pe detestabilii dusmani ai

celeilalte aripi, blestematii de papistasi si iaco-

biti. Indiferent de sacrificii, lucrul la care con-

simtise intreaga natiune trebuia pastrat, iar

acesta era nu atat teologia bisericii statornicite,

cat dreptul la proprietate si securitatea ei.

Lucrul era valabil incepand cu proprietarul de

casa pana la marile mosii ale magnatilor Whig-i,

care, intr-o alianta stranie cu City-ul, cu disi-

dentii prosperi si tagma episcopilor, controlau

in cea mai mare masura tara - sau mai mult

decat o faceau regele si ministrii sai. Walpole

dadea impresia ca detinea puterea; in realitate,

era mai degraba un barometru abil a ceea ce

poftele natiunii ii cereau.


Proprietatea ramanea de asemenea o investitie

mult mai favorizata decat actiunile si compani-

ile incipiente, in ciuda prosperitatii comerciale

a secolului. The South Sea Bubble din 1721 alte-

rase serios increderea in aceste metode de a-ti

spori averea. Putem chiar sa presupunem ca

aceasta obsesie generala a proprietatii ar fi

maturat cu ajutorul parlamentului legile ingro-

zitor de vechi cu privire la stapanirea de bunuri

si achizitionarea lor, aplicate inca in incalceala

nebuneasca si paralizanta a Curtii de Justitie"