O viaţă în scrisori. Corespondenţă II (1891-1904)

„Cel care nu dorește nimic, nu speră nimic și nu se teme de nimic nu poate fi artist.” (A.P. Cehov)

„Burghezia ține mult la așa‑numitele tipuri «pozitive» și la romanele cu finaluri fericite, întrucât ele îi alimentează ideea că poți să acumulezi capital și să‑ți păstrezi neprihănirea, poți să fii o fiară sălbatică și totodată fericit.” (A.P. Cehov)

„Dacă ne-am săturat de propriul nostru materialism, trebuie spus că până și cel mai neînsemnat scriitor rus are un respect înnăscut față de spiritul uman. […] Profunzimea prozei rusești, dar și sentimentul de disperare vin din faptul că nu există un răspuns definitiv, că viața, dacă este examinată cu onestitate, înseamnă întrebare după întrebare și că aceste interogații deznădăjduite trebuie lăsate să răsune iar și iar după ce povestirea sau romanul s-a încheiat. Poate că scriitorii ruși au dreptate; fără îndoială, ei văd mai departe decât noi. Dar poate că și noi vedem ceva ce lor le scapă: vocea protestatară din literatura noastră e vocea unei vechi civilizații, care a sădit în noi instinctul de a ne bucura și de a lupta mai degrabă decât de a suferi și de a înțelege.” (Virginia Woolf)

„Ca artist, Cehov nici măcar nu poate fi comparat cu scriitorii ruși de dinaintea lui – cu Turgheniev, cu Dostoievski sau cu mine. Cehov are propriul lui stil unic, ca al pictorilor impresioniști. Te uiți cum, parcă la întâmplare, pictează cu culorile care-i sunt la îndemână, iar acestea par să nu aibă nici o legătură între ele. Dar, dacă te îndepărtezi puțin și privești, impresia e completă: ai în față o imagine strălucitoare și irezistibilă a naturii. Și încă un semn evident că Cehov e un adevărat artist: îl poți reciti de mai multe ori.” (Lev Tolstoi)

„Această corespondență este, înainte de toate, literatură de primă mână. Epistolaria nutrește opera de ficțiune, dar o și concurează, ca har al invenției și construcției poetice.” (Sorina Bălănescu)