Meniu
Cos de Cumparaturi

In definitiv... (Ioana Scorus in dialog cu Ion Vianu)

In definitiv... (Ioana Scorus in dialog cu Ion Vianu)
In definitiv... (Ioana Scorus in dialog cu Ion Vianu)
In definitiv... (Ioana Scorus in dialog cu Ion Vianu)
In definitiv... (Ioana Scorus in dialog cu Ion Vianu)
-20 %
In definitiv... (Ioana Scorus in dialog cu Ion Vianu)
Editura Polirom Ioana Scorus, Ion Vianu
Disponibilitate: La cerere
Se consulta stocul depozitului nostru. In cazul in care nu avem produsele in stoc, vom face tot posibilul sa le aducem de la furnizori / colaboratori. Atentie: nu plasati comanda daca nu sunteti dispusi sa asteptati mai mult de 48 de ore pentru venirea produselor!
23,96 Lei
29,95 Lei
  • Cod: 978-973-46-7475-6 POLIROM
  • Aparitie: Iunie 2018
  • Nr. pagini: 256
  • Colectie: EGO-GRAFII
Metode de Livrare
Bucuresti - 9 Lei (Curier Rapid)
Provincie - 16 Lei (Curier Rapid)

Ridicare din Magazin (Bucuresti) -> Locatie
Atentie: Termenele de livrare sunt valabile doar in cazul in care produsele comandate sunt in stocul depozitului si incepand din momentul in care coletul a fost preluat de catre firma de curierat. Stocul depozitului nu este legat de site. Nu plasati comanda daca nu sunteti dispusi sa asteptati mai mult de 48 de ore pentru venirea produselor!
Livrarea este GRATUITA pentru comenzi in valoare de minim 250 Lei!
Nu efectuam livrari in afara teritoriului Romaniei.
Detalii aici...
Despre Editura Polirom
Despre Editura Polirom
Infiintata in 1995 la Iasi, Editura Polirom este o societate pe actiuni, cu capital privat.
Peste 7800 titluri publicate pina in prezent. Peste 13 milioane de volume tiparite.
Titlurile editate de Polirom apar in peste 60 de serii si colectii, dintre care amintim: Plural, Biblioteca Ioan Petru Culianu, Historia, Biblioteca Polirom, Biblioteca medievala, Collegium, Ego. Proza, Traditia crestina, Hexagon etc.

de Ioana Scorus, Ion Vianu

Cuprins:

Cuvant inainte (Ioana Scorus) ................ 5

,,Nu mai vreau sa aud niciodata numele acestei tari" ........................... 11

,,Tatal meu este singurul invatator pe care-l recunosc" ..................... 42

Generatia, prietenii, prietenia ................ 71

,,Acele secunde de tacere au fost momente capitale ale vietii mele" ................. 105

,,Fara scris te pierzi, te ratacesti" ............ 146

,,Exasperat de mine insumi si de contradictia in care ma gaseam" ................... 177

,,Experienta numinosului nu depinde de noi" . . .205

In Era Varsatorului se prevesteste o lume pacificata ........................... 252

Nu numai ca ne este ingaduit sa visam, suntem obligati sa visam ................ 250


Extras din carte:

I.V.: Asta a fost. Mi-am spus asa: ai plecat, este

rezultatul deciziei tale, nu este cazul sa te plangi

prea mult. Dar am vrut sa-mi dau examenele de

medicina, ca sa am un statut clar, de independent,

ca sa pot face cu profesia mea ce vreau. Aveam

44 de ani, existau doua posibilitati. Una era sa intru

intr-un serviciu de psihiatrie pe un post de adjunct,

care s-ar fi transformat intr-un post de sef, dar intr-un

loc mai modest, sau, atunci, sa devin medic privat.

Si eu, care am o natura pentru care libertatea este

o pulsiune - cred ca in tabelul pulsiunilor ar trebui

sa existe si pulsiunea de a fi liber -, am ales, desigur,

practica privata, o cariera independenta din care am

trait 22 de ani, pana am iesit la pensie, 22 de ani

de linia intai.

I.S.: Adica?

I.V.: Adica practica privata este cu totul altceva

decat practica spitaliceasca, ea nu-ti ofera nimic pe

care sa te poti sprijini in afara ta. Poti cere ajutor,

ai dreptul si chiar datoria morala de a cere ajutor,

dar practic nu ti se da, toata lumea e foarte amabila

cu tine si iti spune ca faci foarte bine ceea ce faci

si ca nu se poate face mai bine.

I.S.: De ce, de ce, de ce nu ti se acorda sprijinul,

de ce breasla te lasa singur? Nu-si asuma?

I.V.: Nu, nu-si asuma pentru ca, in general, ceri

sprijinul pentru cazuri foarte grele. Ai intotdeauna

posibilitatea sa trimiti cazul la spital, dar de la spital

bolnavul iti revine prin forta lucrurilor. Cu timpul

122

am ajuns sa consider spitalizarea o forma de esec,

si chiar este o forma de esec.

I.S.: De ce nu o considerati mai degraba o etapa

de regresie, de decompensare necesara in drumul

spre Vindecare? De ce e neaparat un esec? Stim bine

ca decompensarea, in cazurile psihotice, este inevi-

tabila. Echilibrul presupune un pret.

I.V: Da, este o decompensare, filosofic Vazut,

exista o dinamica de acest tip, dar din interiorul

actiunii mi se pare totusi un esec.

I.S.: Vedeti, aici rezida una din diferentele dintre

psihanalist si psihiatiu, psihanalistul neavand la dis-

pozitie medicamentele, dar beneficiind de suportul

psihiatric. Pentru psihanalist, decompensarea nu echi-

valeaza, obligatoriu, cu esecul, pentru psihiatru, Vad

ca da.

I.V.: Ei bine, am simtit nevoia, din ce in ce mai

mare, ca de data asta sa fac o psihanaliza. Se spune

asa? Sa fac o psihanaliza?

I.S.: Da, da, desigur, de ce nu?

I.V.: Sau sa sufar o psihanaliza.

I.S.: Da, si asa este corect. Mai simplu spus, sa

treceti printr-o psihanaliza.

I.V.: Corect, sa trec printr-o psihanaliza. Si am

trecut prin doua, nu prin una.

I.S.: Una jungiana, una freudiana.

123

I.V.: De fapt, corect spus este ca am facut o

psihanaliza, dar cu doi psihanalisti. Un jungian...

I.S.: Tatal cel rau.

I.V.: ...si un freudian, dar cu o pauza de un an

intre cele doua transe. Tatal cel rau si tatal cel bun,

intr-adevar. Am mai povestit asta?

I.S.: In alte locuri, nu aici. Cat a durat fiecare transa?

I.V.: A durat doi ani fiecare, cu un an la mijloc,

pe care-l numar pentru ca procesul nu se incheie

odata incheiata o transa.

I.S.: Cinci ani, prin urmare. Adica atat cat dureaza

0 formare clasica.

I.V.: O formare aproape clasica, deoarece faceam

doar doua sedinte pe saptamana.

I.S.: In ce setting?

I.V.: Cu jungianul pe fotoliu, fata-n fata, cu freu-

dianul pe divan. Psihanalistul meu jungian era un

teolog protestant, apartinand unei mari familii din

Elvetia germana, un om destul de inchis si animat

de profunde resentimente pentru casta medicala.

I.S.: Nu puteati nimeri mai rau.

I.V.: Nu si-a dat osteneala sa-si ascunda resenti-

mentele, asa incat la un moment dat am intrerupt.

El a fost foarte frustrat si mi-a spus niste rautati

finale si asa ne-am despartit in termenii cei mai

prosti. A urmat un an, un an in care am fost ca un

pacient chirurgical caruia i s-a deschis burta...

124

I.S.: Si a fost lasat asa.

I.V.: Si a fugit de pe masa de operatie cu burta

deschisa.

I.S.: Poate ca l-ati suprainvestit dumneavoastra

pe primul analist, domnule Vianu, pentru ca numai ce

pomenim de resentiment si ne gandim ce psihanalist

e ala care nu si-a eliminat resentimentul si ,,trateaza"

pacientul cu propriul resentiment?

I.V.: In orice caz, in anul acela de pauza m-am

simtit foarte rau si mi-am dat seama ca e ceva

neincheiat in mine. Daca exista, pentru mine, o

proba directa a virtutilor psihanalizei, aceea este ca

am esuat atat de tare in prima transa si ca m-am

restabilit in a doua. Nu se poate ca un lucru atat

de patent sa fie o iluzie. Si asa a urmat o a doua

transa, care a fost foarte consolatoare, foarte pozitiva,

din care am inteles foarte multe lucruri si in care

m-am schimbat. M-am schimbat profund, in asa fel

incat mi-am schimbat semnatura. Ti-am povestit ca

am fost chemat la banca.

I.S.: Da, superb, absolut superb.

I.V.: Aveam o semnatura mai rotunda si a devenit

mai unghiulara, mai apasata si mai vizibila.

I.S.: O semnatura ca pentru Elvetia, domnule Vianu.

I.V.: O semnatura de om care s-a limpezit. Schim-

barea a fost atat de neta, incat, ducandu-ma intr-o

zi la banca, functionara mi-a spus ca trebuie sa dau

o semnatura oficiala pe toate actele, pentru ca mi-am

125

Librarie.co foloseste cookies (doar minimul necesar pentru functionarea normala a site-ului si pentru comenzile plasate). Detalii aici