Livrare

Bucuresti - 7 Lei (24-48 ore)
GRATUIT de la 200 Lei

Unele loc. din jud. Ilfov - 7 Lei (24-48 ore)
Lista localitatilor aici...
GRATUIT de la 200 Lei

Provincie - 16 Lei (24-48 ore)
GRATUIT de la 250 Lei

Termenele de livrare sunt valabile doar in cazul in care avem produsul/produsele in stoc. In caz contrar vom fi nevoiti sa apelam la furnizori si timpul de livrare va fi incert, difera in functie de furnizor.

SAU

Ridicare din depozitul nostru (Bucuresti)
Harta catre locatie aici

*La depozit veti beneficia de REDUCERE 20% pentru toate produsele care au reducere mai mica de 20% pe site, cu exceptia editurii C.H. Beck (10%) si Express Publishing (7%).
**Stocul depozitului nu este legat de site si in cazul in care nu avem cantitatea comandata in stoc vom contacta furnizorii pentru a putea onora comanda.
*** Atentie! La depozit se ofera reducere generala de 20% (cu exceptia editurilor la care nu se permite prin contract sa oferim anumite discount-uri) daca nu faceti rezervare.

Detalii complete aici...

39,46 Lei 49,95 Lei
Discount 21%
La cerere
Se consulta stocul depozitului nostru. In cazul in care nu avem produsele in stoc atunci vom face tot posibilul sa le aducem la comanda
Autor(i): Ion Vianu
Editura: Polirom
Aparitie: Iunie 2018
Coperta: cartonata
Nr. pagini: 472
Dimensiuni: 13 x 20 centimetri
Cod: 978-973-46-7417-6 POLIROM
   Distribuie pe Facebook  692 vizualizari

FRUMUSETEA VA MANTUI LUMEA SI ALTE ESEURI (EDITIE ADAUGITA)

de Ion Vianu

Cuprins:

Apropieri ............................................ 5

Blestem si Binecuvantare. Ce este un tata? ................. 9

Disparitia patriarhatului si noile constelatii familiale ........ 30

Despre imbatranire si batranete ......................... 44

Memoria: monument, judecata, magistra vitae... ............. 55

Memorialistica vazuta de un memorialist .................. 75

Despre impostura .................................... 87

II

,,Frumusetea va mantui lumea" - comentarii la o tema dostoievskiana .................................... 95

La inceput a fost frumosul ............................ 124

III

Apocalipsa ratata ................................... 145

Perspective postapocaliptice ........................... 157

Inovatie si inertie in Vest si in Est ...................... 177

Despre necesitatea si urgenta Pacii ...................... 189

IV

Animal excessivum .................................... 205

Omul plat si excesele lui .............................. 225

Credinta, Dumnezeu, ateism: perspective ................ 244

Viitorul liberului-arbitru ............................. 266

Poate fi salvat Omul ? ................................ 285

V

Cum devine boala ideologie: reflectii despre romani ........ 305

Matei Calinescu: mastile autobiografiei .................. 315

VI

Investigatii mateine. Umilire, Fantezie, Trufie ............. 321

Craii de Curtea-Veche, carari ascunse ...................... 390

VII

Antigona, o disidenta ................................ 413

Faust, de la magie la alchimie .......................... 430

Despre Sacher-Masoch. Trei fire impletite: viata, opera, imaginatia ...................................... 439

Rilke-Rodin, Amor intellectualis magistri .................. 456


Extras din carte:

De la pagina 190 pana la 195:

Fara sa neglijez primejdiile la care ne supune era actuala, ma

intreb daca ,,Sfarsitul Lumii" este chiar o asteptare rezonabila.

Planeta ,,Gaia", entitate ce are toate caracteristicile fiintelor vii - in

primul rand pe aceea de-a se autoregla si de-a exclude factorii

extremi -, va fi capabila sa surmonteze neantizarea ei cu pretul

unor enorme sacrificii. Precum in tetralogia wagneriana, aurul

rapit Rinului va regasi adancurile, sanctuarul ce i-a fost rezervat.

Aventura vietii pe pamant a omului va continua.

Filosoful italian Gianni Vattimo observa in Credere di credere1

ca viziunea apocaliptica dezvaluie una dintre fetele lui Dumnezeu,

cea a unei Divinitati ranchiunoase si razbunatoare, mostenite

din Vechiul Testament. Acest Dumnezeu teribil care iubeste

spre a pedepsi si pedepseste iubind corespunde unei prime faze

a monoteismului, pe care Intruparea a venit sa o contrazica.

Semnificatia kenozei, a neantizarii unui Dumnezeu care se dimi-

nueaza pe sine, acceptand conditia umana, este semnul ca accen-

tul religiei trece de pe pedeapsa pe iubire.

Profesiile de credinta apocaliptice sunt de fapt ecourile ajunse

pana la noi ale unei randuieli in care domina tatal represiv si

necrutator. Acest model, comun tuturor religiilor, apare desuet

societatilor care mostenesc traditia crestina. Lumea musulmana

este, dimpotriva, mai sovaitoare in aceasta punere la zid: este

de ajuns sa vedem care sunt drepturile femeii in societatile tra-

ditionale bazate pe Saria, adica pe transpunerea literala a legii

religioase in lege civila Si penala. Represiunea homosexualitatii

este de asemenea o expresie a radicalismului patriarhal.

Dumnezeul milostiv, iertator, iubitor pe care crestinismul l-a

practicat chiar el cu intermitente este Dumnezeul de care avem

nevoie, cel al societatilor libere, caci nu se poate concepe liber-

tatea sub presiunea amenintarii. Pentru ca Dumnezeu ne iubeste

si nu ne ameninta, suntem liberi a fi, cu El sau fara El.

Nici crestinismul nu a fost - si nu este - scutit de aspectul

penal. Dar, asa cum observa Vattimo, lucrarea Divinitatii conti-

nua, de vreme ce retragerea lui Iisus din lumea noastra este

urmata de pogorarea Sfantului Duh, a carui prezenta neincetata

arata ca prezenta Divinitatii este vie Si evolutiva. Corespunzator,

modul de a intelege Si de a practica religia se schimba. Adeptii

G. Vattimo, Credere di credere, Garzanti, Milano, 1996.

Despre necesitatea si urgenta Pacii

religiozitatii arhaice raman in urma. O religie sclerozata nu are

puterea consolatoare si energia dinamica ale unei religii vii. Bigotul

traieste in falsitate, teroare si mahnire. Cel care practica o religie

vie, care primeste si da poseda o forta infinita, mereu reinnoita.

Istoria papalitatii este proba cea mai convingatoare ca religia

nu este o credinta nestramutata... Ea se adapteaza la schimbarea

mentalitatilor. Desi ierarhia ramane cu un pas in urma a ceea ce

ii cere societatea, religia sfarseste prin a accepta progresele sti-

intei si libertatii, de pilda, teoria lui Darwin sau noua morala

sexuala.

Azi, Papa Francisc afirma cu tarie ca religia crestina este a

iubirii, nu a resentimentului. Nu putini bigoti spun ca papa este

diavolul, dar o reintoarcere catre Biserica este notabila in lumea

catolica.

Comisia desemnata sa elaboreze textul Constitutiei Uniunii

Europene a refuzat sa includa in preambulul documentului o

declaratie asupra originilor ,,iudeo-crestine" ale civilizatiei euro-

pene. Teama ca o astfel de afirmatie ar putea declansa un val de

conflicte in societatea multietnica de astazi ne lipseste de un

element esential al identitatii noastre. Care este singurul ele-

ment care uneste, sa zicem, Bulgaria de Franta? Cu toate nota-

bilele diferente intre confesiuni si stiluri de civilizatie, religia

crestina este singurul factor comun, singurul liant istoric intre

popoarele Europei. Nu este de prisos sa amintim ca in cele din

urma aceasta constitutie nu a fost adoptata (din pricina votului

negativ al alegatorilor francezi si olandezi). Sa ne facem avocatul

diavolului si sa ne punem intrebarea daca, cel putin pragmatic,

aceasta falsificare serveste la ceva. Am putea banui ca are un rost

in mentinerea pacii sociale, in estomparea antagonismelor, cand

prezenta altor comunitati, in special a celei musulmane, joaca

un rol din ce in ce mai mare in mozaicul cultural al Europei. Vom

raspunde ca, asa cum se intampla mereu, falsificarile nu sunt

aducatoare de bine. Diferenta culturala ramane, ea este ascunsa

in mod pudic, prilej de confuzie si slabiciune. De exemplu, in

lipsa revendicarii sursei crestine, devine greu de inteles in numele

carui principiu de drept s-a luat in cateva tari europene decizia

de a interzice valul integral pentru femei (burka). Sau din ce

motiv sunt permise caricaturile Profetului, desi acestea jignesc

sensibilitatea cetatenilor de origine musulmana. Era nevoie de

un temei juridic convingator, care sa statueze libertatile extinse

ale constiintei europene. Iar acest temei este datorat caracteru-

lui deschis si evolutiv al crestinismului. Este adevarat, crestinis-

mul si cu deosebire catolicismul au generat represiune prin

Inchizitie si opozitia fata de progresul stiintei. Dar in dezbaterea

dintre crestini si laici s-au precizat libertatile fundamentale, in

primul rand libertatea de constiinta. Rolul bisericilor nu a fost

univoc. Reforma este la originea ,,liberului examen", a dreptului

fiecarui individ de a examina orice subiect, oricat de spinos.

Iluminismul, miscare esential laica si anticlericala, nu ar fi fost

posibil fara deschiderea operata de Reforma. Libertatea actuala

a societatilor europene, cele mai libere si mai deschise din cate

au existat, este rezultatul unei confruntari seculare. Desi dialo-

gul intre laici si religiosi a cunoscut crize si excluderi mutuale,

durata lunga arata mai mult compatibilitatea decat opozitia

celor doua sisteme de gandirel.

Timp de secole, biserica a reprezentat forta conservatoare

una dispusa totusi sa cedeze in fata argumentului rationalist,

repliindu-se pe pozitii din ce in ce mai apropiate modernitatii,

dar coerente. Crestinismul a dat dovada adaptabilitatii si toto-

data a necesitatii lui, in masura in care, structural, rationalismul

nu poate raspunde tuturor intrebarilor pe care omul si le pune

despre lume, despre cum trebuie sa actioneze, ca fiinta morala,

obligata sa aleaga si sa se intrebe mereu, fara sa capete un ras-

puns, daca exista ceva care o depaseste.

Dintre religiile lumii, crestinismul a facut cea mai buna par-

tida posibila cu libertatea si cu ratiunea, oricare ar fi fost difi-

cultatile acestei lungi casnicii. De aici pana la a admite ca

1. Bisericile ortodoxe adopta o atitudine imobila, conservatoare, rama-

nand astfel in afara dezbaterii sociale, prezentandu-se, esential,

mistice. Evident, schimbarea are curs si in tarile ortodoxe, in lipsa

unei clare pronuntari in acest sens. Atunci cand intra totusi in dis-

cutia societala, ideologii ortodocsi adopta cu precumpanire o atitu-

dine conservatoare. Este de discutat in ce masura aceasta atitudine

influenteaza mentalitatile, ideologiile si evolutia sociala din tarile

majoritar ortodoxe.

dominatia seculara a Occidentului, inceputa odata cu inventarea

tiparului si marile descoperiri geografice (din secolul al XV-lea),

este rezultatul combinatiei fericite a spiritului stiintific si a

gustului pentru libertate si initiativa cu o religiozitate relativ

toleranta nu este decat un pas.

Persecutiile la care au fost supusi ,,ereticii" oameni de stiinta,

represiunea de masa a vrajitoriei, a homosexualitatii, a evreilor

si a leprosilor sunt realitati dureroase ale Occidentului medieval.

El furnizeaza, din pacate, un model al persecutiilor ideologice

regimurilor totalitare si atee si bigote. Dar catolicismul s-a

transformat din strafunduri, chiar daca & corps defendant. El nu

s-a inchis in negatie, ci continua sa aiba un dialog din ce in ce

mai deschis cu laicii. Catolicismul nu a combatut Reforma

numai prin propaganda, ci si printr-o progresiva destindere a

pretentiilor lui absolutiste. Astfel, exista dovada ca crestinismul

ramane o religie vie, deschisa la nevoile omului contemporan.

Daca persecutiile religiilor dominante impotriva constiintei

libere si a stiintei au operat in secolele trecute, cel din urma

secol incheiat, al douazecilea, a fost cel in care ateismul a intre-

prins cele mai dure persecutii impotriva credinciosilor. S-a ,,echi-

librat" astfel o balanta de lunga durata. Dar, asa cum rationalitatea

nu a putut fi invinsa de obscurantism, nici credinta nu a putut

fi nimicita de teroarea atee. Astazi, Occidentul traieste o situatie

particulara: pe de o parte, practica religioasa (frecventarea bise-

ricilor) se reduce. Pe de alta, exista o raceala a autoritatilor fata

de orice este religios. In unele tari (de pilda, in Regatul Unit),

propaganda atee si chiar antireligioasa este foarte prezenta public.

S-a pus intrebarea: traim preludiul unui abandon progresiv al

credintelor si al practicilor religioase ? Asta ar insemna o schim-

bare antropologica considerabila, deoarece religia a facut din

timpuri cu adevarat imemoriale parte din viata curenta a gene-

ratiilor.

Va cunoaste omul occidental, laicizat, o intoarcere catre reli-

gie? Una pe care in nici un caz nu trebuie sa o consideram

restauratie... Religia este un organism viu, ce raspunde necesi-

tatilor prezentului. Ele reies in mod necesar din constatarea ca

stiinta este incapabila sa raspunda unor intrebari pe care omul

continua sa si le puna. Revolutia stiintifica a facut, a contrario,

demonstratia ca nu le poate rezolva.

Odinioara, Bertrand Russell a scris o lista a intrebarilor la

care stiinta nu a raspuns si nu poate, constitutional, sa ras-

punda: l. Exista viata dupa moarte? 2. Mintea domina materia

sau invers? 3. Are Universul un scop? 4. Exista validitate in

asumarea unei legi naturale? 5. Care este importanta vietii in

schema cosmica? Aceste intrebari sunt puse metafizicii, dar

metafizica nu poate da azi decat un singur raspuns: ca nu le

poate rezolva.

Religia a pretins mult timp sa raspunda acestui gen de intre-

bari. Ca atare, ea indeplinea o functie filosofica. Incercarile de-a

intemeia o metafizica pura, in afara oricarui context mitologic,

au dus la un impas, Nietzsche si Heidegger au putut proclama

moartea metafizicii, careia i-a supravietuit religia (Vattimo).

Departe de a fi agonica, golita de substanta ei, religia moderna

are o sansa sa degajeze esenta fenomenului religios: iubirea si

asumarea mitului ca mit.

Nimic nu ne obliga sa iubim, dupa cum nimic nu ne obliga

sa simtim Frumosul. Strict, viata este posibila intr-un univers

scheletic. Farmecul ei ne este dat pe deasupra. Dar avem dreptul

sa ne imaginam ca omenirea va refuza ariditatea. Jocurile circu-

lui, chiar oferite cu generozitate, nu sunt suficiente pentru a

satisface infinitul dorintei.

Vine un moment cand iubirea se separa de nevoia de a poseda,

devine gratuita. Consimtim sa daruim si sa ne daruim. Eros

devine Agape. Caritatea depaseste actiunea in favoarea unuia

singur. Ea se transmuta intr-o aspiratie universala catre iubire.

Intreaga naratiune evanghelica dinamizeaza, da viata acestei

aspiratii. Din acel moment nu ne mai intereseaza obiectivitatea

minunilor. Ne multumim sa le ascultam cu farmecul lor simplu.

Crestinismul viitorului, prin permanenta mesajului paraclet

(cuvant care indica ,,duhul milostivirii"), va ingadui aceasta

religie vie, ilustrarea iubirii pe care suntem gata sa o impartasim.

Citat dupa Laurence O. McKinney, Neurotheology. Virtual Religion. in

the let Century, American Institute for Mindfulness, Cambridge,

1994, vers. ebook, fragmentul 647.

Lumea actuala

Se discuta pana la epuizare despre rolul religiei islamice in acti-

unea combatanta numita islamism. E clar ca aspectul teoretic

cedeaza locul preocuparilor practice. A declara ca exista o con-

flagratie a celor doua mari religii monoteiste ar insemna chiar sa

se dea semnalul unui razboi planetar cu consecinte incalculabile.

In fapt, traim o faza a celui mai lung conflict din istoria ome-

nirii: intre islam si crestinism, paisprezece secole.

In lungul razboi, faza actuala prezinta cateva caracteristici.

Conflictul se inscrie intr-o configuratie in trei: un razboi se

poarta concomitent intre cele doua mari ramuri ale islamului,

sunnitii si siitii. Occidentul se afla intr-o situatie imposibila: din

motive economice, este aliat al Arabiei Saudite, principala forta

sunnita. In acelasi timp, face fata unui terorism de sursa sunnita.

Sa mentionam ca Arabia Saudita este ea insasi in acelasi timp

finantatorul si victima terorismului islamic. Pe de alta parte,

siitii sunt angajati intr-un razboi cu Occidentul. Nu numai ca

este o partida intre trei adversari, dar Occidentul nu are si nu

poate avea o atitudine clara: concomitent, el este aliat al statelor

din Golf si adversar direct al Statului Islamic. Asa se ajunge la

situatia ca isi privilegiaza dusmanii directi! Orice s-ar spune,

ISIS (DAESH) nu este numai o organizatie criminala care folo-

seste doctrina islamica a razboiului sfant (jihad) pentru a-i

fanatiza pe luptatori, este si raspunsul la vidul de putere al ele-

mentului sunnit din Orientul Mijlociu. Sunnitii din Irak, domi-

nand traditional scena politica locala, au ajuns brusc sa nu mai

fie reprezentati pe scena lumii: asa a aparut ISIS. Distrugerea

ISIS nu va rezolva problema sunnita. Similar, Siria nu a putut

functiona decat ca un regim supraautoritar si represiv, altfel

minoritatile (alawita, crestina) pier, zdrobite de valul identitar

sunnit.

Interventia americana in Irak din 1991 a reprezentat o masura

tactica, poate nu cea mai buna, dar rezonabila. Saddam Hussein

a iesit diminuat, fara autoritate asupra arabilor din sud, asupra

kurzilor din nord; totusi, servea drept caine de paza in fata

amenintarilor de destramare completa a zonei. Dimpotriva, in

2003, America lui G.W. Bush nu doar l-a lichidat pe Saddam, ci

.........


Categorii in care se regaseste acest produs:
- Publicistica si eseuri
- Literatura romana
- Clasici