Calatoria prin Eldorado

Zece ani in lagarele sovietice Volum editat de Vadim Guzun

de Nikolai Vasilievici Sablin

Extras din carte:

"In toate inchisorile, cand esti mutat dintr-o parte in alta,

detinutii sunt dusi la baie si la control. Imediat ce sunt mutati,

uneori in decurs de numai o jumatate de ora, in inchisoarea

noua esti din nou spalat, perchezitionat, ti se iau din nou niste

maruntisuri si asa mai departe.

Dupa ce am facut toate operatiunile si, privat de sulul de

hartie igienica pe care il aveam chiar de la Bucuresti si despre

care gardianul a spus: nu ai nevoie de ea, dar mie imi trebuie

sa fac tigaril, am fost dus undeva, cu un corb negru; tin minte

numai ca am mers printre sunete de tramvai si claxoane de

automobile.

Masina a tras din nou cu spatele la intrare si, dupa ce am pa-

truns printr-o usa ingusta, m-am trezit intr-un beci. Din nou

baie, din nou dezbracat pana la piele, controlul, perchezitia si

gardianul mi-a taiat de la fosta mea manta de marina, de la uni-

forma, in care am facut serviciul militar, toti nasturii cu ancore.

Coroana de pe ancora - pai asta e un adevarat kontm!

Apoi am fost coborat si mai jos in beci, unde se afla o celula

pentru fotografii si luarea amprentelor, careia detinutii ii spun

cantatul la pian, pentru ca amprentele sunt luate de la toate

cele zece degete ale mainilor. Pui degetele pe formular de parca

ai canta la pian. De treaba asta se ocupa un evreu posac. In jur

sunt panouri pentru fotografii, sunt palmieri prafuiti, dar esti

fotografiat fara aceste podoabe exotice. Dupa ce am cantat la

pian mi-au dat chiar o periuta de dinti pentru a-mi freca fu-

ninginea grasa de pe degete.

Apoi gardianul a ordonat:

Hai, hai, mai repede! si m-a dus la lift, chiar din be-

ciul asta. Liftul e foarte original. E o colivie uriasa impartita

in trei; in prima se afla soldatul care il manipuleaza, in a

doua intra gardianul, iar in sectiunea a treia este bagat ares-

tatul. La fiecare etaj, deasupra unor usi care duc undeva, e

o semnalizare intreaga formata din patru becuri: rosu, verde,

galben si albastru.

Am ajuns la etajul al treilea si am fost bagat pe un coridor

acoperit cu o mocheta, puternic luminat de becuri cu abaju-

ruri; in spate de tot era o oglinda uriasa in rama aurita - decor

extrem de burghez.

Aici nu mai era gardian, ci un ofiter care a semnat de pre-

luarea mea si am fost dus la capatul coridorului, spre o usa

obisnuita de apartament; dupa ce am trecut pe acolo m-am

trezit intr-o camera mare ce semana cu un apartament, cu par-

chet pe jos, numai ca o jumatate din camera era acoperita pur

si simplu cu podea de lemn, iar pe perete se vedea urma unui

lavoar sau, mai bine zis, a unei chiuvete de bucatarie.

Aici erau sapte paturi si in mijloc o masa, in jurul ei scaune

si banci. Pe paturi se vedea lenjerie. O singura fereastra, fara

gratii, prin care se vedea un perete.

Stiam deja ca buna cuviinta si manierele din inchisoare ce-

reau ca nou-venitul sa se prezinte imediat si sa-i informeze pe

cei din celula despre sine. Cei care se afla aici incep si ei sa se

prezinte, dar nu toti, multi prefera sa ascunda cine sunt.

Atunci l-am vazut pe unul care a venit cu mine in tren, dar

din alta tara, si pe un maior german in uniforma, cu barete ale

decoratiilor pe piept. Era si un ofiter polonez, imbracat foarte

sarac, era si un evreu imbracat foarte frumos, pe al carui pat

se aflau multe pungi cu conserve si lenjerie. Era un singur pat

liber, chiar langa evreu, in care mi s-a indicat sa ma asez. Alti

doi oameni nu s-au prezentat, dar mai tarziu am aflat ca unul

fusese croitorul acestei inchisori, iar despre celalalt nu se stia

cine este. Toti oamenii erau draguti si binevoitori.

Fusesem adus la Lubianka nr. 2, Casa centrala de detentie

preventiva, dar, in afara acestei case, mai exista si Lubianka

nr. 7, tot o casa ca asta, dar raionala, adica numai pentru raionul

..."